Sufletul meu e la dietă

Nu am scris de ceva timp, am trăit acele momente când ai prea multe de spus și totuși păstrezi tăcerea. De parcă gândurile îți împușcă mintea și totuși gloanțele rămân acolo.
Sunt zile când ai impresia că ai spus prea multe. Ai uitat să mai păstrezi ceva pentru tine. Din frica să nu se îngreleze sufletul, ai aruncat totul fără a lăsa măcar strictul necesar pentru el.
Cred că sufletul meu e la dietă. S-a învățat să țină un regim strict, nu mai găzduiește orice și nu mai lasă să intre pe oricine. A învățat că oamenii pleacă, dar scaunele ramân neocupate pentru totdeauna. Pentru ce să colecționăm în suflet scaune de care nu ne vom atinge niciodată? vom șterge praful de pe ele, vom mirosi cu nesaț lemnul învechit și vom lăsa nostalgia să le împrospăteze cu un parfum mai mult aspru decât dulce, însă care își va pierde din tărie o dată cu primul vânt suflat de prezent. Uneori am impresia că iubesc iarna mai mult decât orice alt anotimp… nu știu de ce… poate cândva mi-a fost împroșcată inima cu bulgări de zăpadă, care au rămas până azi acolo. Vara se topesc și îmi inundă camerele, lovind cu putere arterele ei, iarna însă e mai ușor, îngheață și simt doar mici înțepături care cu timpul îmi zgârâie tot peretele cardiac… (iată la ce mi-au prins bine orele de biologie, să pot explica cum trăiește o inimă de om).

Niciodată nu am fost un om optimist, întotdeauna am încercat să vad viața așa cum este ea, poate din cauza asta lacrimile îmi curg doar o dată la câțiva ani… Oamenii sunt diferiți… Nimeni nu vrea să descopere lumii defectele și nejunsurile pe care le are, din foamea permanentă de dragoste încercăm să părem mereu mai buni, dar uităm să fim buni. Mi-am impus un obicei foarte bun cred eu, încerc să arăt celor care ma cunosc mai întâi defectele și slăbiciunile mele, fără a încerca să arunc praf în ochi cu calități. Asta numesc eu un om puternic: cel care nu-și ascunde punctele slabe, ci le dezgolește în fața lumii fără frica de a fi înjunghiat.
De ce oamenii să aibă așteptări mari când cea mai dorită așteptare e ceea ce ești.

Lasă un comentariu