De ce ești obligat să fii fericit?

Când eram mică mi se spunea: “Vai, da ce urâta ești când plângi!”. De parcă această frază tâmpită ar fi trebuit să-mi oprească lacrimile, pentru că adevărata durere, în viziunea altora – este desigur să fii urâtă. Am crescut și am auzit îndemnul: “Zâmbește, chiar dacă sufletul îți plânge”! Cum s-a întâmplat că fericirea devine o obligație și nicidecum o opțiune. Trebuie să fii fericit, doar fericirea e un semn al adevăratului succes, nu?

Dar cum să zambesti, daca esti frânt, daca sufletul a ars si scrumul nu e in stare nici sa fumege? Ce faci atunci cand ai inima in bucăți si stii ca nu o mai poti lipi la loc? Sa zambesti de dragul zâmbitului? Sau sa fii fericit doar pentru a nu arata lumii cât esti de vulnerabil? Ce prostie! Stiu ca putem fi elevi exemplari la scoala ipocriziei, dar nu ne-ar ajuta cu nimic o falsa stare de bine atunci cand sufletul are nevoie de resuscitare. Atunci cand rămâi singur cu tine, crezi ca te-ar ajuta la ceva un zambet fals in oglinda? Încercam din răsputeri sa ne luptam cu tristețile si durerile noastre, cand de fapt ar trebui sa le trăim pur si simplu. E la fel ca si imunitatea, ca sa o ai, trebuie sa te îmbolnăvești! Cum sa guști din adevarata fericire, daca nu cunosti gustul tristetii? Doar traindu-ne durerile si suferintele putem fi cu adevarat vindecați. E al naibii de greu sa accepți gustul amar al disperării, dar nimic nu e veșnic… si cea mai mare durere se stinge cu timpul… deși trăiește undeva in sufletul nostru pentru totdeauna, ne vom învăța să conviețuim, sa ne resemnam cu prezenta ei, sa ne îngrijim cicatricile sufletului si sa mergem mai departe… pentru ca da, trebuie sa mergem mai departe, întotdeauna, indiferent de cât de tare ar putea sa doara. Stand pe loc, fericirea nu ne va putea gasi, trebuie sa mergem in întâmpinarea ei, ținându-ne de mâna cu tristețile.

Cea mai bună lecție pe care am învățat-o de la viață este să-mi accept tristețile, să le trăiesc, să nu mă ascund după o falsă iluzie a fericirii, doar pentru că: “vai, ce urâtă ești când plângi!”.

Cu toții avem tristeți pe care trebuie să le trăim, să ne vindecăm, pentru că atunci când va veni adevarata fericire, să ne putem bucura din plin de ea!